În Dominion, scrisă de istoricul britanic Tom Holland, autorul ne spune: „Noi înotăm într-un ocean de valori creștine fără să ne mai dăm seama că e apă.”

Creștinismul nu este doar o religie, ci fundația pe care s-a construit civilizația noastră:

Până la Sfântul Vasile cel Mare ( anul 370 după Hristos ) dacă erai bolnav, sărac sau străin, erai pe cont propriu. Statul știa doar taxe și zeii nu aveau milă. El a creat primul complex medical organizat, complet gratuit din istorie numit Vasiliada. Aceasta nu era doar o clădire, ci un oraș al carității. Avea secții separate pentru diverse boli, inclusiv pentru leproșii care erau alungați de toată lumea, precum și personal specializat (medici și asistenți). Avea cantine sociale, școli de meserii, case de oaspeți și era locul unde rugăciunea și știința medicală a vremii colaborau. Sf. Vasile cel Mare a reușit să-l convingă pe împăratul Valens să-i ofere imunitate fiscală, adică grânele, haine, bani etc., nu erau impozitate și totul putea rămâne gratuit. Conceptul de spital public, asistență socială integrată, crucea roșie și ONG-urile, toate își au rădăcinile în creația lui. Având școală de meserii pentru orfani și ateliere pentru șomeri, Vasiliada este totodată și strămoșul cursurilor de recalificare de azi.

Primul spital gratuit din lume n-a fost inventat de stat, ci de un călugăr care spunea că „Bogații aparțin săracilor și săracii sunt mântuirea bogaților”

În aceeași perioadă, dacă un copil nu era dorit de către familie, după naștere acesta urma să fie abandonat la ieșire din oraș (exposito), literalmente lăsați să moară de foame sau mâncați de animale. Crestinii erau cei ce salvau copiii respectivi, orfelinatele apărând mai apoi în jurul Bisericilor fiind o invenție pur creștină. Ultimul împărat păgân a trimis o scrisoare celebră în care spunea: „Este o rușine că acești nelegiuiți galileeni (creștinii) îi hrănesc nu doar pe săracii lor, ci și pe ai noștri... în timp ce ai noștri sunt lăsați fără ajutor de către noi.”

Sclavia nu a fost abolită de către activiștii moderni cum îi știm noi astăzi, ci de vocile creștine iar argumentul principal a fost Biblic: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)

Mulți cred că valorile noastre morale sunt „naturale” sau „de la sine înțelese” ceea ce nu putea fi mai departe de adevăr. Într-o lume în care femeia era proprietatea tatălui sau a soțului, Iisus a fost cel care a vorbit cu ele, le-a învățat și le-a făcut primele martore ale Învierii. Conceptul de căsătorie bazată pe iubire jertfitoare (nu pe tranzacție) este o invenție creștină. Totodata biserica este cea care a interzis orice altă formă de căsătorie în afară de căsătoria dintre un singur bărbat și o singură femeie. Aristotel susținea că „sclavia este naturală”, oamenii își sacrificau primul născut și făceau fel si fel de lucruri imorale în numele cultelor din care făceau parte și considerau acestea fiind „bune”.

Conceptul de „bine” așa cum îl cunoaștem noi astăzi, a venit din învățătura creștină a lui Iisus.

Chiar și conceptul de „drepturi inalienabile” din declarația drepturilor omului, adică drepturi pe care nu ți le poate lua nimeni, nici măcar statul, nu au baza în biologie sau în legile naturii, ci este o moștenire strict teologică. Spre exemplu, în Roma, statul era sursa drepturilor. Dacă Cezar voia să te omoare, era dreptul lui. Creștinismul a spus: „Există o lege mai înaltă decât a Cezarului”. Fără un Creator, drepturile sunt doar niște preferințe temporare ale unui guvern, care pot fi schimbate mâine prin vot.